un scurtmetraj un pic real, un pic fantastic semnat de Carmen Lidia Vidu, ce va avea premiera pe 9 mai la Bruxelles
La o lună după câștigarea Premiului Gopo pentru scurtmetraj documentar cu filmul ei de debut – „O scurtă istorie Astra Film” – Carmen Lidia Vidu revine cu „ARAD. Jurnalul meu virtual”
„Mă numesc Carmen Lidia Vidu și am copilărit în Arad. Prietenii mei trăiesc cu un picior în realitate și cu unul în fantezie. În Arad mănânc întotdeauna langoși și îmi cumpăr haine din talcioc. (…) În Arad m-am îndrăgostit de teatru. Astăzi sunt regizor de teatru. Încă îmi doresc să fac un spectacol în Arad.” Așa începe povestea de o zi a eroinei filmului, care trăiește în timp real o poveste din trecut: ne poartă prin cele mai reprezentative locuri din Arad – locurile copilăriei sale. Printre plimbările cu tramvaiul, bicicleta sau barca, cumpărături, înot, biserica preferată și casa eroinei, în film apar și oamenii dragi și părinții regizoarei din viața reală.
„M-am dus exact în locurile pe care le frecventez de fiecare dată când revin în Arad. A fost totul sincer, nimic contrafăcut. Am trăit în timp real o poveste din trecut. Dedic acest film documentar parinților mei, Floarea & Gheorghe Vidu. Scurtmetrajul are starea mea de acum; în copilărie, simțeam altfel Aradul, nu ca acum. Când eram mică, voiam să fiu prima la școală, la înot, la olimpiade, în modă, în extravaganță, în lecturi… Era o foame în mine de a acumula totul. Nu cred că mă bucuram de timpul petrecut în Arad, ci mai mult de cantitatea informațiilor acumulate. Acum, sunt mult mai relaxată în privința Aradului. Trăiesc în București și mi-am transferat ambițiile aici. Revin în Arad pentru părinții mei și îmi retrăiesc copilăria, dar fără stres și competiții. Înotul, lectura, hainele, biserica, plimbările sunt calme și plăcute. Aradul are o atmosferă molcomă. Se ascultă muzică italienească de prin anii ’70 si ’80, ștrandul e superb, ai mei au o casă pe o insulă facută pe râul Mureș, am învățat să merg cu bicicleta, îmi place să stau în biserică și să mă spovedesc, mănânc de fiecare dată langoși. Când ajung în Arad, mă răsfăț ca un copil alintat. Mă simt bătrână și copil în același timp. Cam despre asta e vorba în scurtmetrajul ARAD. Jurnalul meu virtual, povestește Carmen Lidia Vidu.
Despre experiența de a juca, în premieră, un rol într-un proiect în care este și regizor, Carmen Lidia Vidu spune că „Filmările au decurs foarte plăcut fiindcă era totul foarte firesc, nimic contrafăcut. Nu m-am gândit nicio secundă la regie și nici la actorie. Am lăsat echipa să improvizeze filmarea, fotografia, muzica. M-am ghidat după stare, a fost ceva foarte natural și neprofesionist. M-am trezit la realitate abia la montaj, până atunci m-am comportat ca un copil. Am actat și am regizat fără nicio normă. La montaj m-am trezit din „firesc” și a trebuit să aplic reguli pe care nu le știu, dar pe care le învăț la fiecare filmare în parte. Sunt regizor de teatru multimedia. Întotdeauna am avut film în teatru. Nu e un stres, e o plăcere și foarte multă muncă. Cel mai important aspect e echipa. Cand ai o echipa bună, totul pare un succes; și dacă nu e un succes, rămâne bucuria.”
Conceptul, scenariul, regia și producția executivă a filmului „ARAD. Jurnalul meu virtual” îi aparțin lui Carmen Lidia Vidu. Filmul a fost realizat de o echipă de profesioniști, cărora li s-au adaugat și mulți voluntari.
Scurtmetrajul documentar „ARAD. Jurnalul meu virtual” va reprezenta municipiul Arad la „Open Doors Day – Ziua porților deschise la instituțiile europene” (http://cor.europa.eu/en/events/Pages/jpoi-2015.aspx), eveniment care va avea loc pe data de 9 mai, în cladirea „Jacques Delors” a Comitetului Regiunilor din Bruxelles.
concept, scenariu, regie și producție executivă: Carmen Lidia Vidu, montaj: Cristina Baciu, muzica: Ovidiu Chihaia, costume: Lachatterie by Isabelle Vijiiac / Helga Fodorean, foto: Dani Ioniță
Facebook
Google+
YouTube
RSS