Cannes, Berlinale, Venetia – BIEFF România

La doar trei saptămâni de la decernarea premiilor Festivalului de la Berlin 2016, Batrachian’s Ballad, filmul laureat cu Ursul de Aur, va putea fi văzut pe ecranele din București. Regizoarea Leonor Teles, născută în comunitatea Romani din Portugalia, este cea mai tânără regizoare care a primit vreodată Ursul de Aur. Filmul a pornit de la o poveste foarte personală despre tradiția portughezilor de a așeza broaște din ceramică la intrarea în restaurente pentru a îndepărta țiganii.

Câștigătorul Palme d’Or pentru scurtmetraj la Cannes 2015 a fost Waves ‘98, realizat de regizorul libanez Ely Dagher – un eseu vizual personal dedicat orașului său natal, Beirut, și o explorare artistică a relației lui Dagher cu Liban, țara sa natală, proiectată prin povestea unui tânăr deziluzionat de viața sa în Beirutul segregat.

Kung Fury, de David Sandberg, a fost nominalizat la Premiile Academiei Europene de Film 2015. Deopotrivă omagiu și parodie a filmelor de acțiune cu polițiști din anii ‘80, este scurtmetrajul care a spart toate recordurile pe Kickstarter, primind o finanțare de 630.019$ de la fani.

Originalitatea lui Rate Me i-a adus lui Fyzal Boulifa, pentru a doua oară, Premiul Illy pentru scurtmetraj la Cannes. Ficțiunea spune povestea lui Coco, o escortă adolescentă care este prezentată prin prisma evaluărilor oferite de utilizatorili site-ului de date-uri (care există și în realitate), adevărata ei identitate fiind incertă.

To Be and to Come Back, primul scurtmetraj de non-ficțiune realizat de Xacio Baño, a obținut Premiul Canal+ la Clermont-Ferrand Film Festival, și este un tur de forță minimalist în care autorul, folosind metaficțiunea drept metaforă, încearcă să le explice bunicilor săi ce înseamnă să fii realizator de filme.

Belladonna, regizat de Dubravka Turic, a obținut Premiul Orizzonti pentru scurtmetraj la Festivalul Internațional de Film de la Veneția 2015 și pornește de la motivul renascentist al Belladonnei, femeia care se intoxica pentru a-și mări pupilele, care aveau să o facă mai atractivă și frumoasă.

The Breath, al lui Fabian Kaiser, oferă o privire încântătoare și originală asupra tăriei de caracter a eroului anonim al societății moderne: pompierul. Înlocuind dialogul cu un expresiv peisaj de ambianțe sonore, documentarul hibrid al lui Kaiser observă un grup de pompieri în timpul antrenamentului zilnic. Repetarea exercitiilor fizice nu generează însa rutină, ci scoate la lumină acel filon interior atât de rar întâlnit, care îi face capabili de perpetua confruntarea cu focul.

Prezentat în cadrul Festivalului de la Locarno, Nothing Human ne prezintă un suprinzător paradox al definirii noastre ca ființe umane. Regizorul Tom Rosenberg conturează povestea lui Louis Akin, investigator judiciar cu o experiență de peste 30 de ani și responsabil de ancheta atacului în masă din 2009, de la o bază militară americană. Ajuns la finalul carierei, Akin constată că violența suspecților săi provine, de fapt, dintr-o exacerbată (și întunecată) creativitate.

Uncanny Valley, al lui Paul Wenninger, dezvăluie povestea traumei de război, înfățișând camaraderia dintre doi soldați care încearcă să răzbată prin tranșeele Primului Război Mondial. Folosind animația stop-motion, protagoniștii lui Wenninger se mișcă precum marionete într-un teatru al războiului, care licărește, la fiecare pas, frică și pericol. Într-un neașteptat cadru final, regizorul ne amintește că existența într-un prezent ultra-sigur, ferit de orice amenințare, ne face să clasăm confruntarea cu moartea drept un exponat de muzeu.

Biroul de Cercetări Melodramatice prezintă ultima parte a trilogiei Alien Passions, video-performance-ul intitulat Above the Weather. Artistele Alina Popa și Irina Gheorghe interpretează două femei cochete din înalta societate, care calătoresc într-o decapotabilă de epocă prin peisajul câmpurilor de petrol ale României. Rulând pe fundal fictive anunțuri radio care prognozează fenomene naturale cu efecte dezastruoase, filmul este un comentariu incisiv la adresa dependenței noastre catastrofale față de combustibilii fosili.

I Remember Nothing, de Zia Anger, se structurează în jurul celor cinci stadii ale epilepsiei în timp ce observă o zi din viața adolescentei Joan. Un personaj reprezentativ pentru angoasa adolescentină, o forță a vieții în devenire, dar oprită din dezvoltare.