ISLANDA – o insulă cu industrie cinematografică.
ROMÂNIA – o țară cu filme bune fără industrie.
Cinematografia națională nu reușește să se impună pe plan european deși, în mod evident, producători și mijloace de a face filme bune există. Suntem o țară săracă unde nimeni nu vrea să transforme reușita filmelor românești peste hotare într-un avantaj economic pentru domeniul cinematografic românesc.
Islanda este o țară unde producțiile proprii de film sunt reduse, majoritatea se fac in parteneriate de coproducție, dar este o gazdă bună pentru producțiile internaționale.
Ce oferă Islanda producțiilor internaționale de film?
O infrastructură performantă: un sistem de telecomunicații în continuă dezvoltare, transport aerian care te duce în două ore la Londra și 5 la New York facând, astfel, accesibile cele mai performante mijloace tehnologice și creând posibilitatea unei mobilități necesare echipelor de filmare, un sistem de drumuri naționale care înlesnesc deplasarea de la o locație la alta în cel mai scurt timp posibil.
Sistemul de tax incentives funcționează de ani buni. Statul returneaza 20% din valoarea totală a bugetului, urmând ca din ianuarie 2017 procentul să se majoreze la 25%. Ba mai mult, producătorii islandezi fac tote demersurile de recuperare a cel0r 20 de procente și, dacă proiectul prezintă interes, pot acoperi, din finanțări interne, un alt procent de 10 – 15% din valoarea bugetului.
Locațiile de filmare sunt spectaculoase și… cele mai multe dintre ele, sunt gratuite sau închiriate pe sume modifice.
Există asigurări pentru vreme. Dacă vântul bate foarte tare și filmarea nu se poate ține, asigurarea îți returnează banii pe care i-ai pierdut prin decalarea programului de filmare.
O țară fără filme, dar cu industrie poate oferi un bun exemplu pentru o țară care are filme bune, dar care nu da niciun semn de normalitate în găsirea unor soluții optime de a dezvolta ceva ce poate aduce nu doar beneficii filmului ci și economiei românești.
Facebook
Google+
YouTube
RSS