Filmul documentar în România este extrem de vitregit. Puţine filme care aparţin acestui gen cinematografic se găsesc în programul sălilor de cinema şi, dacă producţia mai are neşansa de a fi şi românească, numărul distributiorilor interesaţi scade considerabil. Reperele pe care publicul larg le are despre filmul documentar sunt date, de cele mai multe ori, de canalele tv dedicate acestui gen unde nu încap şi producţiile româneşti. Canalele de televiziune autohtone sunt interesate să susţină şi să promoveze documentarul în aceeaşi măsură în care susţin orice manifestare cultural-socială neaducătoare de rating –adică spre deloc.
În pofida acestor lucruri, există producători care se dedică şi realizării de filme documentare. Iar producţiile sunt filme care îţi reţin atenţia nu numai prin temele sociale pe care le dezbat şi a emoţiilor care însoţesc povestea şi personajele ci şi prin artificiile lăudabile de structură pentru a face produsul mai uşor de consumat şi îndrăgit de publicul larg.
Un astfel de film este ALIYAH DADA regizat de Oana Giurgiu. Timp de 116’ ascultăm povestea emigrării evreilor din Moineşti, Bacău, Iaşi, Bucovina, Focşani şi cea a naşterii satelor Roch Pina şi Zichron Yaakov din Israel, povestea sfârşitului de secol XIX despre începuturile unor schimburi sociale şi culturale ale căror urme se mai păstrează şi astăzi,o poveste cu umor şi adevăruri istorice incomode.
Nedreptăţile îndurate de evreii din România, drumurile peste ape pline de neprevăzut, munca unor pământuri aride care cu greu dădeau rod, pogromuri, Holocaust, colaborări nefaste cu ilegalişti comunişti, executări în grup şi multe alte amintiri despre care evreii din acest film povestesc, de cele mai multe ori, cu umor.
Aflăm despre hora noastră că este de fapt un dans tradiţional din Israel, că imnul lor naţional îşi are originile într-un cântec popular românesc, că unul dintre cele mai frumoase sate – Ein Hod – este creat de românul evreu Marcel Iancu şi cele mai vizitate locaţii turistice sunt satele create de evreii emigranţi din România – Roch Pina şi Zichron Yaakov.
Sunt emoţionante poveştile, suprinzătoare şi dureroase implicările românilor în destinul acestor oameni, inedite adevărurile istorice. Cu toate acestea filmul nu devine un manifest social şi nici o lecţie de istorie aridă.
TRAILER „ALIYAH DADA”
Majoritatea filmelor documentare construite pe subiecte istorice se face pornind de la imagini de arhivă care pot să îţi salveze povestea şi să uşureze munca unui regizor. Filmul regizat de Oana Giurgiu găseşte o soluţie foarte inspirată de a spune această poveste, exploatând mijloacele pe care le are la îndemână. Pentru prima parte a evenimentelor istorice relatate în film nu are cum să poată folosi imagini de arhivă pentru că povestea coboară până în perioada în care imaginile filmate nu îşi făcuseră apariţia, dar nici nu foloseşte doar interviurile filmate cu urmaşii primilor evrei agricultori plecaţi din România. Pentru perioadele ulterioare sunt inserate imagini de arhivă printre filmări din zilele noastre şi fotografii de epocă. Pentru a reda toată această perioadă, Oana Giurgiu intră în joaca dadaiştilor care numără printre reprezentanţiilor de seamă şi pe evreii români Tristan Tsara şi Marcel Iancu. Manifestul dadaişitlor la început de secol XIX spunea că pentru a crea un poem ai nevoie de un ziar şi de o foarfecă. Decupezi cuvintele dintr-un articol, le amesteci bine şi ce îţi iese, atunci când scoţi aleatoriu cuvintele decupate, este un poem dadaist.
Oana Giurgiu se joacă dadaist cu o foarfecă şi fotografii vechi, cu imagini desprinse din context, cu carioci cu care îşi marchează personaje şi îşi subliniază informaţii cheie din documentele cu care are şansa să se întâlnească în drumurile ei pe urmele evreilor din România obţinând astfel catre dinamice, inedite, o explozie de culoare şi asimetrii care completează poveştile triste spuse cu umor.
Mai aduce Oana Giurgiu un imens beneficiu acestei poveşti – emoţie. Pe lângă emoţiile mărturisirilor, emoţiile ei personale provocate de un scaun vechi şi contorsionat de vremuri, emoţiile şi mândriile născute de regăsiri ale unor contexte pur româneşti la kilometri şi decenii distanţă.
Acest demeres într-o istorie cu care autoarea nu are nicio legătură genetică – după cum reiese din mărturisirile ei – este declanşat de întrebările născute în jurul mobilei din camera copilăriei care fusese cumpărată de la o familie de evrei. De ce evreii puteau să plece dintr-o ţară în care alţii nu îndrăzneau să aibă nici măcar aspiraţii de călătorie? Întrebare la care încearcă să răspundă fără patos, fără verdicte, călătorind prin locuri cu urme lăsate de personajele ei cu amintiri grele şi zâmbete calde.
Filmul Oanei Giurgiu este o poveste pentru fiecare dintre noi cei de acum, despre greşeli pe care nu le conştientizăm pentru că nu am avut ocazia să ne întâlnim cu ele în plictisitoarele şi anostele, de cele mai multe ori, tratate de istorie şi pentru că nu ne-am apropiat cu aşa mare drag de un context istoric pur românesc care a fost, cu intenţie, nemediatizat.
Acest film documentar nu trebuie ratat pentru că spune, într-un mod inedit, lucruri pe care nu le ştiam despre noi şi fiecare nouă informaţie de acest gen ne face mai puţin vulnerabili, pentru că și dadaiştilor le-ar fi plăcut! ALIYAH DADA – povestea unei emigrări DADA! Nu-i de ratat!
Oana Giurgiu – absolventă de jurnalism şi drept a realizat emisiuni şi documentare tv înainte de a face pasul către filmul de ficţiune, ca director de locaţii al filmului MOARTEA DOMNULUI LĂZĂRESCU, regia Cristi Puiu. Ulterior, în 2006 a produs filmul de debut al lui Tudor Giurgiu, LEGĂTURI BOLNĂVICIOASE, prezentat în premieră în secţiunea Panorama a Fesfivalului de Film de la Berlin, în 2009, filmul pe care l-a coprodus, KATALIN VARGA, al regizorului britanic Peter Strickland, a obţinut Ursul de argint. Au urmat CARAVANA CINEMATOGRAFICĂ în regia lui Titus Muntean, UNDEVA LA PALILULA primul film al regizorului Silviu Purcărete şi ultimele filme ale lui Tudor Giurgiu DESPRE OAMENI ŞI MELCI şi DE CE EU?. Oana Giurgiu este co-fondator şi director executiv al Festivalului Internaţional de Film Transilvania.
ALIYAH DADA un film de Oana Giurgiu, editor Letiţia Ştefănescu, imagine Mihai Tănase, sunet Sebastian Zsemlye, Alex Dragomir, producător Tudor Giurgiu, o producţie Libra Film Productions, co-producător HAI-HUI Entertainment, cu sprijinul CNC, Programul Media al Uniunii Europene.
Facebook
Google+
YouTube
RSS