BIEFF experimentează dansul

Prima ficțiune filmată în Marele Accelerator de particule de la CERN, în premieră la BIEFF

Programul special dedicat artei coregrafice în cinema revine în forță între 14 și 20 martie la BIEFF, incluzând creația inedită Symmetry, primul film-dans/film-operă de ficțiune realizat în Elveția, la CERN (Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară). CERN este sediul Marelui Accelerator de Particule – cel mai puternic reactor / instalație de experimentare construit(ă) vreodată și primul în lume, ca dimensiune.

Filmele de dans sunt reunite anul acesta în proiecția tematică Of Love and Other Demons, proiecție sold-out la ediția trecută a BIEFF, organizată în colaborare cu Cinedans – Dance on Screen Festival Amsterdam. Programul este prezentat cu sprijinul Ambasadei Elveției, Ambasadei Israelului și Ambasadei Țărilor de Jos.

În completarea secțiunii de film-dans, explorarea universului corporal se regăsește și în cadrul competiției BIEFF, în programul Transgressive Bodies. Fie culturale, sexuale, economice sau psihologice, constrângerile cu care se confruntă corpul uman provoacă abateri de la normă care merită toată atenția. Uneori celebrate, alteori discreditate, aceste transgresiuni ne ajută să întelegem mai profund natura noastră umană.

Of Love and Other Demons: program tematic Cinedans Amsterdam

Arta digitală, dansul și fizica se întrepătrund în Symmetry, deopotrivă film-dans și film-operă, în care Ruben van Leer folosește cu măiestrie îmbinarea coregrafiei și sunetului pentru a prezenta cele două laturi ale înțelegerii noastre, cea rațională și cea emoțională. Filmul urmărește un cercetător ce lucrează cu pasiune la teoria întregului și la cea a celei mai mici particule. Eforturile sale sunt întrerupte de vocea sopranei Claron McFadden, care îl conduce spre o lume interioară – o metaforă a modului în care imboldul pentru cunoaștere rațională izvorăște din straturile mai adânci ale domeniului emoțional.

Coregraful Mor Shani se angajează într-un prelung studiu asupra intimității în Love-ism, căutând răspunsuri la întrebări legate de iubirea și dependența de o altă ființă umană, pe o scală care oscilează de la păcat la sacralitate.

În A Short History of Madness, Isabelle Hayeur coregrafiază, în șase tablouri tulburătoare, procedee psihiatrice practicate în Quebec de-a lungul ultimului secol și jumătate. De la ospiciul pustiu, de tip victorian, la depozitul sordid de la periferie și la dormitorul unui adolescent care încearcă (și eșuează) să recreeze un mediu familial, regizoarea ne poartă într-o explorare a modalităților în care societatea tratează înfricoșătoarea – dar fascinanta – stare de nebunie.

Scopul declarat al lui Gianni Grot de a populariza hip-hop-ul ca pe o formă de teatru se materializează strălucit în Farm of Memories, portretul înduioșător ale unui tânăr care tânjește după iubire și siguranță. Coregrafia încărcată emoțional creează o poveste fluidă care oscilează între conștient și inconștient și care e populată de viziuni dezlănțuite, probabil, de conținutul unei seringi injectate în venă.

Transgressive Bodies – abordări subversive asupra corporalității și sexualității umane

Canal de comunicare între sine și exterior, corpul procesează stimulii senzoriali în scopul de a interacționa, a înțelege și a funcționa mai bine în lumea care ne înconjoară. Aparenta lui robustețe și claritate ascund, însă, o fragilitate și o relativitate care pot destabiliza cu ușurință statutul său social acceptat. Programul tematic competitiv Transgressive Bodies reunește filme care transcend limitele corpului și ale reprezentării sale cinematografice. Mix de artă video, film de gen, documentar și discurs activist, selecția explorează, via stări reale sau ipotetice ale corpului, teme precum memoria, sexualitatea și maturizarea.

Bertrand Mandico revine la BIEFF cu încă o poveste din zona bizarului psiho-sexual, inspirat numită Our Lady of Hormones. Utilizând o mizanscenă decadentă, plină de vitalitate, filmul spune povestea erotică a rivalității dintre două actrițe obsedate de o bucată de carne care trăiește și respiră. O veritabilă experiență suprarealistă la granița între genuri precum comedia, thriller-ull și horror-ul, filmul e o poveste ‘moralizatoare’ despre neputința naturii umane de a-și domestici impulsurile (primare).

Mix de documentar, jurnal și eseu cinematografic, The Pimp and His Trophies, semnat de artista vizuală Antoinettae Zwirchmayr, este o revizitare onirică a amintirilor din copilăria autoarei despre bunicul său – unul dintre cei mai celebri proxeneți din Salzburg. Aflând de pasiunea bunicului pentru vânătoare, ‘trofeele’ despre care pomenește titlul filmului capătă o nouă viață, materializându-se din purgatoriul memoriei prin procesul de reflecție cinematografică.

Renumitul artist român Călin Dan revine în selecția festivalului cu Still Life, Poire gelée, o lucrare ce intră pe teritoriul conceptual al artei video. Noțiuni precum memoria, maternitatea și forma arhitecturală converg în ciclul simbolic al vieții descris prin acumularea gradată și în final eroziunea unui munte de praf alb. Dedesubtul lui, forma feminină, liniștită și contemplativă, pulsează în ritmul vieții, într-un timp și un spațiu nedefinite.

Pedofilia – un subiect tabu care stârnește o aversiune imediată și de necombătut. Dar ce s-ar întâmpla dacă tu însuți ai fi cel afectat? În Among Us, de Guido Hendrikx, confesiunile a trei pedofili – a căror identitate rămâne ascunsă – ne dezvăluie istoriile personale de descoperire, reprimare și reconciliere (imposibilă?) cu acest impuls. Niciodată exploatativ sau senzaționalist în felul în care abordează acest subiect controversat, Among Us oferă o platformă lipsită de prejudecăți pentru explorarea unor traume îndelung reprimate.

În YOU ARE BORING!, Vika Kirchenbauer lansează o provocare curajoasă și acidă la adresa spiritului nostru reprimat și plin de inhibiții. Subversiv și provocator, YOU ARE BORING! ne confruntă cu propriile limite interioare, cu propriile emoții refulate și pudori inhibitive, meditând în același timp asupra modului în care hegemonia noastră culturală consumă ‘diferența’. Fără să fie brutal, filmul ne lasă mai degrabă cu senzația unei mustrări afectuoase la adresa politicii reprezentării practicate de societatea noastră normativă.