Însemnări după premieră: DE CE EU? – un film necesar şi binevenit în cinematografia românească

Tânărul procuror Cristian Panduru primeşte spre cercetare şi soluţionare dosarul procurorului Alexandru Leca de la Oradea. Înmânarea dosarului este dublată şi de promisiunea că soluţionarea acestui caz îi va putea aduce o slujbă permanentă la Parchetul General. Derularea cercetărilor este îngreunată de declanşarea urmăririi penale a procurorului Leca de către superiorii lui Panduru care încă nu pusese nicio rezoluţie în acest sens. Panduru a descoperit că de fapt în dosarul procurorului Leca fuseseră introduse dovezi false. Analizează probele din dosar şi îşi continuă cercetarea şi în afara informaţiilor puse la dispoziţie de Parchet. Decide, neavând certitudini, să emită neînceperea urmăririi penale în cazul Leca. Rezultatul, nefiind cel pe care şi-l doreau superiorii săi, are consecințe imediate – intrarea forţată în concediu de odihnă, presiuni profesionale, crearea unui dosar compromiţător.Toate duc la sinuciderea procurorului Cristian Panduru în vârstă de 29 de ani.

Recreând și construind personaje din zona juridicului și politicii românești, DE CE EU? își propune să evidențieze corupția şi presiunile politice prezente în instituțiile cheie ale unei ţări. Modelele de la care pornesc scenariştii Loredana Novak şi Tudor Giurgiu sunt personalităţi reale despre care aflăm din emisiunile de ştiri sau din articolele care invadează presa acestor zile/ani.

Personajul lui Cristian Panduru are complexitatea eroului principal – elemente care îmbină preocupările de timp liber ale unui individ care iubeşte viaţa (petreceri, flirturi) cu acţiunile care justifică un profesionist preocupat de moralitatea şi corectitudinea gesturilor pe care le presupune funcţia de procuror, cu temerile şi angoasele date de conceperea unui dosar ce îl impinge la sinucidere.  Întreaga acţiune este construită în jurul lui Panait. Toate celelalte personaje sunt (prea) schematic construite dezechilibrând pe alocuri povestea filmului.Rolurile sunt interpretate fără exces de mijloace tehnice actoriceşti care ar fi putut îngroşa şi caricaturiza interpretările. De remarcat perfomanţa actoricească a lui Emilian Oprea – un nu foarte tânăr actor (37 ani), doar descoperit târziu. Cu o atitudine verticală în ţinută, replici rostite curat , emoţii dozate cu precizie, cu o privire din ce în ce mai rătăcită şi afectată de mizeriile care i se înscenează, Emilian Oprea reuşeşte să construiască un Cristian Panduru idealist, victimă a unui sistem în care moralitatea deranjează.

Mihai Constantin îl interpretează pe Codrea – şeful lui Cristian Panduru care îi dă dosarul spre soluţionare şi i-l ia atunci când acordă NUP. Este singurul actor ale cărui replici se aud integral – în pofida condiţiilor tehnice primare ale sălii de proiecţie. Relaxarea şi detaşarea, empatia faţă de colegul mai tânăr, cameleonismul procurorului încercat şi cunoscător al tuturor sforilor politice din justiţie sunt redate minuţios şi impecabil de Mihai Constantin.

Locaţiile de filmare sunt bine alese (Cristian Niculescu) –s paţii în construcţie, mici, neaerisite, ponosite contrastând cu birourile luminoase şi elegante ale celor care au înţeles şi acceptat regulile jocului. Se revine adeseori în film asupra dorinţei lui Panduru şi a iubitei lui de a avea o casă a lor, o nevoie primară ce capătă conotaţii suplimentare atunci când vedem vila şi curtea frumos amenajate ale versatului procuror Codrea.

Interioarele ingenios alese ca locații sunt “lărgite” de filmarea în format widescreen. (DOP Marius Panduru). Full screen format ar fi creat senzația de înghesuială cu atât mai mult cu cât camera, de cele mai multe ori – mai ales în partea a doua – îl urmărește îndeaproape pe Panduru.

Miscările de cameră care “sufocă” intenționat și explicit personajul descriu mai degrabă o dramă psihologică și mai puțin un thriller politic vitregit de suspensul definitoriu acestui gen cinematografic și din cauza poveștii cu final cunoscut. Denumirea de thriller politic dată de producători filmului este mai comercială și, implicit, probabil, mai ușor de promovat.

În campania de mediatizare, DE CE EU? devine un produs secundar pentru că mulţi din cei care îl vizionează se raportează la cazul real care a fost riguros mediatizat în 2002 şi reactualizat acum de echipa filmului. Toate discuţiile care însoţesc filmul pornesc de la nedreptăţile procurorului Panait și mai puțin fac referire la producția cinematografică. Vizionarea, pentru mulţi dintre cei prezenţi la premiera de gală, a fost o încercare de a ghici care politician şi jurist se află în spatele personajelor interpretate de actori (pentru curioșii care vor să afle cine este Ponta în film, trebuie să își amintească de începutul anilor 2000 când tânărul-procuror-actual-premier a făcut parte din corpul de control al primului ministru; veți descoperi ușor!).

Cel de-al treilea film de lung metraj al lui Tudor Giurgiu este NECESAR României de azi prin tematica pe care o abordează cu mult curaj și este BINEVENIT în cinematografia românească prin noutatea abordării filmului politic.

Nu ratați DE CE EU?! Veți vedea una dintre cele mai reușite secvențe cinematografice din ultimii ani – întâlnirea dintre Panait și Codrea din casa celui din urmă– în care nu există nimic de reproșat construcției regizorale, imaginii și interpretării celor doi actori Mihai Constantin și Emilian Oprea

Nu ratați DE CE EU? pentru că puține melodii de pe coloana sonoră a unui film sunt mai de impact și mai potrivite cu intriga precum NOI, NU! interpretată de Anda Călugăreanu pe versurile lui Nicolae Labiș.

Nu ratați DE CE EU? pentru că este un film extrem de actual şi realitatea pe care o reflectă nu trebuie uitată.

TRAILER „DE CE EU?”

CAZUL PANAIT

Cristian Panait s-a sinucis pe 10 aprilie 2002, la doar 29 de ani, aruncându-se de la etajul patru al locuinței sale din București. Cu un an în urmă, fusese numit procuror la Secția de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului Curții Supreme de Justiție. Printre dosarele pe care le avea în lucru se afla și cel al procurorului Alexandru Lele, de la Oradea, care a dispus arestarea lui Adrian Tărău, fiul prefectului de Bihor, sub acuzația de complicitate la contrabandă cu produse petroliere.

Panait avea misiunea de a-l ancheta pe procurorul Lele pentru presupuse fapte de corupție şi sustragere de documente. Potrivit relatărilor presei, acesta a refuzat să-l pună sub învinuire pe Lele, în lipsa unor probe concludente, iar la nici o lună de la primirea cazului s-a sinucis. În august 2002, cazul a fost clasat, după ce o „expertiză psihiatrică post-mortem” ar fi dovedit că magistratul s-a sinucis pe fondul unei labilități psihice. Nu s-a cercetat varianta înlesnirii sau determinării sinuciderii.

DE CE EU?

Distribuția:
Cristian Panduru – EMILIAN OPREA
Procurorul Codrea – MIHAI CONSTANTIN
Dora – ANDREEA VASILE
Procurorul Iustin Petruț – DAN CONDURACHE
Ionuț – LIVIU PINTILEASA
Șerban – MIHAI SMARANDACHE
Procurorul Bogdan Leca – ALIN FLOREA
Mătușa lui Cristian – LUCREȚIA MANDRIC
Alina – SORE MIHALACHE
Rareș – IONUȚ CARAS

În alte roluri: VIRGIL OGĂȘANU, OLGA DELIA MATEESCU, CAMELIA MAXIM, BÁNYAI KELEMEN BARNA, MĂDĂLINA CIOTEA, GEORGE REMEȘ, TIBERIU PĂUN, MIRIAM RIZEA, ȘTEFAN LUPU și ANDI VASLUIANU, ROBERT TURCESCU

Regie TUDOR GIURGIU, scenariu LOREDANA NOVAK & TUDOR GIURGIU, imagine MARIUS PANDURU (RSC), montaj LEMHÉNYI RÉKA, scenografie CRISTIAN NICULESCU, costume SZÉLYES ANDREA, muzică VIKTOR CHOUCHKOV, sunet FLORIN TĂBĂCARU, DUMITRU mLEXANDRU, LIVIU LUPȘA, machiaj VALENTIN VALOV, producător OANA GIURGIU, co-producători BORISLAV CHOUCHKOV, VIKTOR CHOUCHKOV, MARIA METODIEVA, VÁGÁSI EMŐKE.