Ana Agopian: În România, cinematografia este un hobby

CinemaFrame: Filmul – poveste sau felie de viață?

Ana Agopian: Nu cred că se contrazic cele două. Dacă ne uităm la filmele românești “felii de viață” (de exemplu 4 LUNI, 3 SĂPTĂMÂNI ȘI 2 ZILE sau MOARTEA DOMNULUI LĂZĂRESCU) ele au la bază niște povești foarte puternice. Sunt filme care respectă întru totul regulile de scenaristică / de construcție ale unei povești: personajul are o problemă puternică și face tot ce îi stă în putere pentru a o rezolva. Dacă ne uităm la filme care au influențat noul val românesc, la frații Dardenne, de exemplu, la fel, la baza scenariilor lor stau niște personaje bine conturate, care au niște probleme puternice și un scop bine definit. Așa că, pentru a reveni la întrebare, stilistica diferă, cred eu, nu modul de a construi povestea. Și, dacă povestea e puternică și bine construită, atunci pe mine mă convinge și mă uit și apreciez, în egală măsură, filme cu stilistici total diferite.

CinemaFrame: Filme care au facut remarcată, de-a lungul timpului, cinematografia românească peste hotare.

Ana Agopian: Mi-e imposibil să aleg doar unul sau doua filme. Dacă vorbim de filme de după anii 2000, când cinematografia românească a început să fie prezentă constant cu filme la festivaluri internaționale importante, atunci cred că ar trebui să vorbim despre absolut toate filmele care au participat la un festival internațional. Pentru că toate au facut cinematografia românească remarcată: începând cu MARFA ȘI BANII și terminând cu AFERIM! și DE CE EU?, filme care vor fi prezente anul acesta la Berlin.

Cu toate că știam rațional cât de importantă a devenit cinematografia românească în Europa, cred că am înțeles real ce înseamnă filmul românesc pentru străini când, anul acesta, la Sarajevo, la festival, am asistat la sesiunea de întrebări și răspunsuri a filmului THE TRIBE (unul dintre cele mai interesante filme pe care eu le-am vazut în ultimii ani). Regizorul a fost întrebat dacă a avut în vedere secvența de avort din filmul lui Mungiu, 4 LUNI, 3 SĂPTĂMÂNI ȘI 2 ZILE, atunci când a regizat secvența de avort din THE TRIBE. Iar regizorul a răspuns că bineințeles că s-a raportat la acea secvență, nu mai ai cum să faci o secvență de avort într-un film fără să te raportezi la 4 LUNI, 3 SĂPTĂMÂNI ȘI 2 ZILE. Cred că asta spune tot despre ce înseamnă filmele românești în Europa.

CinemaFrame: Cel mai bun film pe care l-ai văzut în 2014 (românesc și străin).

Ana Agopian: Dacă vorbim doar despre 2014, atunci cred THE TRIBE este cel mai interesant film străin pe care l-am vazut. Cât despre filme românești, cred că ar fi CLOSER TO THE MOON si Q.E.D.

CinemaFrame: Cel mai așteptat film al anului 2015 (românesc și străin).

Ana Agopian: Sunt două filme românești pe care de-abia aștept să le văd – DE CE EU? și AFERIM!, cât despre filme strâine – sunt curioasă să văd ultimul film al lui Tarantino. Oricum, eu nu sunt genul care să citească mult despre filme în faza de post-productie, înainte să fie lansate. Așa că sunt convinsă că mai sunt multe alte filme pe care de-abia aștept să le vad în 2015, doar că încă nu știu asta.

CinemaFrame: Top 5 al celor mai bune filme românești ale ultimilor 25 de ani.

Ana Agopian: Într-o ordine aleatorie: MOARTEA DOMNULUI LĂZĂRESCU, CALIFORNIA DREAMIN’ (NESFARSIT), 4 LUNI, 3 SĂPTĂMÂNI, 2 ZILE, TOATA LUMEA DIN FAMILIA NOASTRĂ, FILANTROPICA.

CinemaFrame: Cum s-a schimbat cinematograful românesc în ultimii 25 de ani?

Ana Agopian: Mult. Și cred că nici nu se putea altfel. Înainte de ’89 lucrurile stăteau cu totul altfel, modul în care puteai să faci film, modul în care puteai să învingi cenzura îți crea, probabil, modul în care te raportai la filmul pe care îl făceai. În anii ’90 s-a adeverit puțin fraza “arta s-a născut din constrângeri și a murit din prea multă libertate”. Dar România săracă a anilor ’90 a ajutat să aducă înapoi constrângerile, de data asta din punctul de vedere al bugetului filmului și astfel s-a născut, cred eu, noul val românesc. Sper ca măcar în anii 2020 cinematografia românească să lase deoparte puțin constrângerea bugetului redus și să vedem în România și altfel de filme, pe care sunt convinsă că mulți cineaști și-ar dori să le producă.

CinemaFrame: Ce înseamnă industrie cinematografică? Cum se poate defini/descrie activitatea cinematografică din România?

Ana Agopian: Cred că într-o industrie cei care fac film ar trebui să câștige și bani din asta. În România, 90% dintre cei care fac film, dacă nu 100%, nu trăiesc exclusiv din asta. Cred că, în mare măsură, în România cinematografia este un hobby. Apoi vin lucrurile serioase din care câștigi bani – televiziune, reclame, evenimente, etc.

CinemaFrame: Aspecte prioritare de rezolvat pentru dezvoltarea cinematografiei românești.

Ana Agopian: Cred că numărul foarte mic al cinematografelor din România este cea mai mare problemă a cinematografiei românești. Cred că e primul lucru care ar trebui rezolvat. Și, apoi, să încercăm să aducem publicul românesc înapoi la filmele românești. Și poate primul pas ar fi ca atunci când ceri un bilet la un film românesc, la cinema, casiera să nu îți răspundă: “Sunteți sigură că vreți un bilet la filmu’ ăsta? E românesc!”.

---

ANA AGOPIAN (scenarist)

Este absolventă a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L. Caragiale”(UNATC), secția comunicare audio-vizuală (scenaristică și critică de film) și a European College of Liberal Arts (ECLA), Berlin.

Ana a semnat, alături de Oana Răsuceanu și Iulia Rugină, mai multe scenarii de scurt și mediu metraj (Bună Cristina! Pa Cristina!, Tabasco, Captivi de Crăciun, Să mori de dragoste rănită) și două lung metraje (Love Building și Alt Love Building) prezentate și premiate la numeroase festivaluri naționale și internaționale.

În prezent lung metrajul Breaking News, pentru care Ana a lucrat ca scenarist, se află în pre-producție.

Ana a colaborat ca scenarist cu trustul Media Pro Pictures (incepând cu 2006) și postul de televiziune HBO (2011). A lucrat la dezvoltarea a cinci seriale și trei filme de televiziune. Printre serialele semnate de ea se numără: Cu un pas înainte și Om bogat, om sărac.

În prezent Ana este asistent universitar la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L.Caragiale”, unde predă scenaristica în cadrul facultății de film. De asemenea, Ana este trainer si organizator al cursurilor si proiectelor realizate de Asociația Culturală Control N, pe care a înființa-o alături de Oana Răsuceanu si Iulia Rugină în 2009.

Ana are o activitate intensă în management cultural, ea colaborând cu importante festivaluri de film naționale și internaționale. Ana a colaborat cu Festivalul Internațional de Fim Transilvania – TIFF (2011 – prezent: Guest Service Manager) si cu Festivalul Internațional de Film de Animație Anim’est (2010, 2011 – Guest Coordinator) și cu Doha Tribeca Film Festival (2012 – Volunteer Coordinator).