Cu o săptămână înainte de lansarea în cinematografele din România a filmului semnat de Tudor Giurgiu: DE CE EU?, co-scenarista Loredana Novak ne-a acordat un interviu în exclusivitate.
Cum a fost trecerea de la mult mediatizatul caz Panait la drama procurorului Panduru? Cum a fost primit filmul la Berlin? Care au fost provocările creării unui scenariu pe un caz despre care toată lumea are propria opinie? – sunt doar câteva din întrebarile la care Loredana Novak ne-a raspuns în interviul ce urmează:
CF: Cum au fost începuturile colaborării dintre tine şi Tudor Giurgiu pentru acest proiect?
Loredana Novak: Când am intrat în proiect documentarea era făcută. Tudor strângea informaţii de câţiva ani. Au fost două direcţii principale pe care trebuia să le descoperim: personalitatea lui Cristian Panait şi ce s-a întâmplat cu ancheta în care era implicat. Tudor se întâlnise cu multe persoane din viaţa lui: mătuşa, prietenii… Eu nu i-am cunoscut. Nici nu ştiu dacă a fost bine sau rău. Dacă m-aş fi întors şi aş fi reluat aceleaşi întrebări, ar fi fost ciudat şi nu ar mai fi vorbit probabil cu aceeaşi emoţie ca la început. Nimic nu este repetabil.
CF: Sinuciderea procurorului Panait – cazul real de la care porneşte povestea filmului – a fost în 2002. Când ai apărut tu în proiect?
Loredana Novak: Când am avut prima întâlnire cu Tudor era prin 2011. Era mult material strâns şi mult contact uman. Astfel încât documentarea privind personalitatea omului Cristian Panait era finalizată. Am avut o anumită rezervă că intru într-un film bazat pe un fapt real fără să fi fost de la începutul documentării. Era cumva ciudat, dar a fost bine pentru că eu m-am raportat de la început la Cristian Panduru (numele din film) ca la un personaj. Aveam nişte date arhivate iar Tudor mi-a transmis toată starea. Nu am adunat doar nişte date. Nu eram un birou de resurse umane în care erau catalogate data naşterii, căsători/necăsătorit şi altele asemenea. Erau importante şi acestea, dar datorită poveştilor lui Tudor ajunsesem să îl simt ca persoană, ca temperament.
CF: Cum aţi ajuns să lucraţi împreună la acest scenariu?
Loredana Novak: Avem un prieten comun cu care eu lucrasem pe alte proiecte – criticul Andrei Creţulescu. Ştia că Tudor îşi căuta un scenarist şi a crezut că o să ne potrivim pe proiectul acesta.
CF: Ai primit de la el fişele personajelor? Structura scenariului? Ce alte elemente mai aveai?
Loredana Novak: Aveam mai mult decât fişele. Aveam discuţii cu Tudor în care îmi povestea despre emoţiile, reacţiile pe care le știa de la cei cu care intrase în contact. A urmat o perioadă în care am citit tot ce fusese arhivat.
CF: Tu scriai o secvenţă apoi i-o arătai lui Tudor?
Loredana Novak: Nu chiar o secvenţă. Când am intrat în proiect exista deja o viziune asupra poveştii. Scriam câteva scene pe care discutam în funcţie de timpul pe care îl avea la dispoziţie Tudor care era deja în producţie cu DESPRE OAMENI ŞI MELCI. Îmi mai dădea nişte idei. Aşa s-a construit primul draft în foarte scurt timp. Concursul de la CNC a fost în septembrie. Eu am intrat în proiect în iulie.
CF: Primul draft s-a făcut în trei luni. Câte drafturi au fost?
Loredana Novak: Nu aş putea să îşi spun cu exactitate câte drafturi au fost. Inclusiv în timpul filmărilor mai schimbam câte ceva.
CF: Este o secvenţă care ţi-a plăcut foarte tare şi pe care ai vrea să ne-o povesteşti?
Loredana Novak: Este una, dar nu vreau sa povestesc nimic din film pentru că oamenii trebuie să aibă bucuria de a o descoperi singuri.
CF: Ai mers la filmare?
Loredana Novak: Am fost de câteva ori. Am mers din curiozitate, dar odată ajunsă acolo, atunci când eu sau Tudor simţeam că nu e tocmai cum trebuie, mai umblam pe text.
o dramă psihologică într-un context politic
CF: Este mai greu pentru un scenarist să dezvolte un subiect pornind de la un fapt real decât unul pe care îl creează de la zero?
Loredana Novak: Cred că e puţin mai greu la început pentru că ai destule rezerve. Cel puţin aşa am simţit eu parcurgând documentarea. M-am gândit că toţi oamenii se vor căuta în film , într-o replică. Toţi vor avea adevărurile lor la care vor raporta adevărul filmului. Pe parcurs m-am eliberat. După ce ajungi să te impregnezi de tot universul ăsta, trebuie să te detaşezi şi să începi să construieşti. Eu am numit asta ficţiune cu mult respect pentru adevăr. Este un subiect din realitate, viaţa unui om fără accente comice. Respecţi memoria unui om cu nişte adevăruri care trebuie respectate, anumite limite în care vorbeşti despre el peste care nu trebuie să treci. Nu ştiu în ce măsură lucrurile acestea te favorizează sau te inhibă. Cred că la început m-am simţit un pic inhibată pentru că îmi puneam destul de des întrebarea până unde poţi, cât poţi să inventezi, cât trebuie să păstrezi. Nu e un documentar, e o ficţiune cu respect pentru adevăr. Păstrezi din realitate lucrurile care încheagă povestea și o fac credibilă, care au un impact asupra omului , care reflectă un context.
CF: Câtă ficţiune? Câtă realitate? Ce nu ai găsit în fişe şi ţi s-a părut necesar să creezi astfel încât personajul, atmosfera, povestea să devină verosimile?
Loredana Novak: De exemplu prietena lui Panait din realitate era avocat. Mi s-a părut că tot mediul în care trăieşte este unul juridic şi că e plăcut să respire şi în afara acestui mediu. Scenele cu prietena lui sunt 100% ficţionale.
CF: Când te-ai apucat de scris știai că majoritatea locaţiilor de filmare vor fi cele în care a locuit şi lucrat Cristian Panait?
Loredana Novak: Ştiam că exista această dorinţă. Am avut fotografii din locaţii. Înainte să văd apartamentul în care a locuit mi-am imaginat o scenă pe care am regăsit-o aidoma în realitate.
CF: Este un film cu un subiect politic sau e drama unui personaj?
Loredana Novak: Din punctul meu de vedere e o dramă psihologică într-un context politic. Povestea omului care, sigur, e influenţată de mediul în care a trăit, de toate întâmplările prin care a trecut, cu toate determinările de ordin politic. Pe mine m-a interesat drama omului.
CF: Politica este agresiv de prezentă pe toate mediile, un film cu un astfel de subiect nu ar putea fi un pic prea mult la prea multul deja existent?
Loredana Novak: Eu cred că o să fie bine primit şi mai cred că este important să faci un film cu o astfel de temă fără să ai parti-pris-uri politice.
CF: Nu are legătură în mod explicit cu politica anilor 2000 şi a acestor zile?
Loredana Novak: Este ancorat politic. Reflecţi o realitate care nu este aşa cum ar trebui să fie. Este o atitudine față de un context politic, dar nu este una partizana. Eu am încercat să fac pasul ăsta. Nu contează cine îmi place, cu cine votez. Sunt nişte lucruri care s-au întâmplat. Nu ţin să le dau o altă culoare. Există televiziuni despre care ştii, înainte să apeși butonul telecomenzii, în ce direcție trag. Eu zic că am fost obiectivi politic.
CF: Sunt trimiteri politice în film sau povestea se derulează într-un context politic?
Loredana Novak: Povestea se derulează într-un context puternic influenţat politic. Sunt convinsă că filmul va fi bine primit. Este un interes extraordinar. Rar am văzut un interes atât de mare pentru un film.
CF: Datorită promovării sau a subiectului?
Loredana Novak: Datorită subiectului în primul rând. Au fost nişte vizionări înainte de proiecţia de la Berlin în urma cărora au fost reacţii foarte bune. Apoi, binenînţeles promovarea. Faptul că este prezent pe facebook, în mediul online în general, va aduce o crește a numărului de spectatori.
“THANK YOU FOR A GREAT MOVIE!”
CF: Cum a fost primit la Berlin?
Loredana Novak: A fost foarte bine. Eu eram într-o stare emoţională foarte puternică. Pluteam. Este un film care te marchează oricum. Sala era plină la Berlin şi aplauzele parcă nu se mai opreau. Au fost discuţii. Majoritatea mulţumeau pentru film –“Thank you for a great movie!”. Erau întrebări foarte inteligente. Majoritatea întrebau dacă există o diferenţă între realitatea din 2002 şi cea din 2015. Eu personal simt o diferenţă – informaţia circulă altfel în spaţiul public şi dacă asta este posibil nu mai rămâne loc mult pentru derapaje.
CF: Au fost întrebări legate mai degrabă de mesajul social al filmului…
Loredana Novak: Este un film care e legat de o societate care poate interesa pe oricine. Se poate întâmpla oriunde. Nu e un film SF pentru nimeni. Este un personaj credibil într-o lume credibilă.
Delegatia „DE CE EU?” la Berlinale 2015
CF: Este un produs actual și probabil necesar – nu mă pot pronunţa încă pentru că nu am văzut filmul. Întreb însă dacă toate trimiterile către cazul real fac bine filmului? Până la urmă este un film care are un scenariu, actori, o viziune regizorală, un cumul de caracteristici care construiesc o convenţie cinematografică. Se vorbeşte mai puţin despre film şi mai mult despre cazul real.
Loredana Novak: Oamenii care vin la un film construit pe un fapt real se gândesc la faptul real respectiv şi este normal să îl raporteze la realitate.
CF: Pentru cine ai scris? Când îţi structurai povestea care era publicul pentru care scriai?
Loredana Novak: Nu m-am gândit. De aceste aspect ții cont mai mult atunci când scrii pentru televiziune.
CF: Este un scenariu pentru un film al cărui public este pasiv? Este pentru un public care îşi pune întrebări?
Loredana Novak: Este destul de elitist să spui că nu te-ai gândit la aspectul comercial. Cred că vrei să fie văzut de cât mai mulţi oameni şi să ii faci să gândească. Nu cred că va veni cineva la acest film ca la o comedie. Aş vrea să vină cât mai mulţi. Oricum mai mulţi decât vin de obicei la filmele româneşti. Un film care mi-a plăcut foarte mult – Q.E.D. (regia Andrei Gruzsniczki) a avut din păcate foarte puţini spectatori. Mi-a părut rău pentru că e un film care merita văzut. Am vrea să fie pentru o categorie mult mai largă.
CF: Lucrul la acest scenariu a durat din 2011 până în primăvara lui 2014 când au început filmările. Ai mai avut timp să lucrezi şi la alte proiecte. Ne vorbeşti puţin despre tine?
Loredana Novak: Eu am terminat jurnalism şi după o perioadă în care am lucrat inclusiv în presa politică, m-am îndreptat spre televiziune şi divertisment. Am lucrat pentru SURPRIZE, SURPRIZE. A fost o şcoală. Acolo am început să scriu primele scenarii. Apoi am trecut la BIG BROTHER. Am mai lucrat la câteva showuri de televiziune pe la posturile private. Primul serial pentru care am scris a fost LA URGENTA. Am început să scriu pentru sezonul al II-lea, care nu a mai intrat pe post. Apoi la ÎN DERIVĂ şi în paralel am lucrat pe partea de promo.
CF: DE CE EU? este primul lung metraj?
Loredana Novak: Da. Mi-a plăcut. În acelaşi timp sunt conştientă că proiectele sunt destul de puţine. Sigur nu poţi trăi din asta! Mi-a plăcut şi pentru că Tudor e deschis şi receptiv. Nu am mai colaborat cu alți regizori, dar dacă toate pot fi aşa, mi-ar plăcea să repet experienţa. În televiziune scenariul e cel care primează. În lung metraj regizorul este cel care vine cu idea. Şanse un pic mai mari cred că vor fi tot în televiziune.
CF: De ce să vedem DE CE EU?
Loredana Novak: Fiecare vine cu nişte aşteptări legate de speculaţiile care s-au făcut pe cazul real de-a lungul timpului. O să descopere un respect pentru adevăr. Nu este un documentar. Aduce mai mult. Cred că oamenii îşi vor găsi propriile reacţii. Cred că toţi am avut moment de răscruce legat mai mult sau mai puţin de sistem. Pot găsi ceva din angoasele lor în angoasele personajului şi cred în acelaşi timp că e un film curajos …
CF: Pentru că pune o problem politică actuală într-o oarecare măsură şi azi?
Loredana Novak: Da, e curajos si prin abordările politice, dar şi prin abordarea dramei unui om. Este un film curajos şi pentru că niciodată nu ne-am pus problema ce reacţii ar putea să trezească o anumită opțiune legată de ce spunem sau arătăm. Este un film în care pot regăsi un moment din viaţa lor, o răscruce, o angoasă. Nu îmi amintesc să existe filme care au abordat o astfel de problemă. Este un film despre societatea românească, dar cred ca poate fi la fel de bine văzut şi de un om din New York pentru că sunt arătate nişte stări umane. Presiunea e un lucru uman indiferent de cum îţi este impusă sau de cine. Este ceva profund omenesc.
CF: Este o victimă sau un erou personajul tău?
Facebook
Google+
YouTube
RSS