Roxana Stroe s-a născut în 1991 şi este absolventă a U.N.A.T.C. secţia Regie de Film şi Televiziune. În 2015 a absolvit un masterat în arta regiei de film. În cadrul acestui masterat a făcut filmul O NOAPTE ÎN TOKORIKI cu care a obţinut un premiu în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Berlin.
Am povestit cu Roxana despre această competiţie, despre exerciţiul producţiei de film în timpul studenţiei, despre premiile din timpul facultăţii şi despre ineditul abordării regizorale din O NOAPTE ÎN TOKORIKI.
Laurentiu Raducanu, Roxana Stroe, Ana-Maria Gheorghe, Adina Lupu si Olesya Ryasik
CinemaFrame: Ai fost la ediția din acest an de la Berlinale în secțiunea Generation 14plus cu scurt metrajul tău făcut în perioada masteratului de regie de film și televiziune de la U.N.A.T.C. Spune-ne mai multe despre această secțiune.
Roxana Stroe: Generation 14plus este o secţiune dedicată filmelor cu şi despre adolescenţi/tineri; multi ar fi tentati sa spuna ca este sectiunea dedicata publicului tanar, dar in urma proiectiilor s-a dovedit faptul ca nu vizeaza doar un anumit segment de varsta, dimpotriva, publicul numeros si variat a umplut salile de fiecare data.
CF: Filmul tău a fost selectat din peste 2000 de titluri care au aplicat la categoriile de scurt și lung metraj ale acestei secțiuni. Ai luat un premiu special și O NOAPTE ÎN TOKORIKI a fost nominalizat și la Teddy Awards. Cum te-ai hotărât să aplici cu filmul tău?
RS: O NOAPTE IN TOKORIKI este filmul meu de diploma, mi-am dat examenul in toamna cu o forma inca in lucru, iar la sfarsitul lunii noiembrie l-am inscris la Berlin; tin minte ca era ultima zi in care il puteam inscrie, am fost la limita cu deadline-ul si m-am gandit ca e posibil sa nu-l ia in considerare, ca poate nici nu o sa se uite la el. Am avut o mare surpriza in ianuarie cand am primit seara mailul in care ma anuntau de selectie.
CF: Ai văzut celelalte 16 producții din secțiunea ta?
RS: Am vazut toate celelalte filme din sectiunea mea, doua dintre ele mi-au placut foarte mult si am fost convinsa ca o sa castige, unul chiar a luat mentiune.
CF: Te așteptai sa iei un premiu?
RS: Am fost atat de fericita in momentul in care am aflat ca sunt in competitie incat nici nu as fi indraznit sa sper si la un premiu, surpriza a fost cu atat mai mare.
CF: Filmu tău are o poveste construită cu foarte puțin dialog. Versurile melodiilor folosite, jocul actorilor – majoritatea foarte tineri, colegi cu tine de generație-, locația foarte bine aleasă, construiesc o poveste aparent clasică, cu un arc aparent clasic si el, dar surpriza creată în scenele finale fac din acest scurt metraj un film peste care nu poți trece cu ușurință, pe care nu îl poți ignora. Care a fost motivația juriului atunci când ți-a fost înmânat premiul?
RS: Inca imi rasuna in minte fragmente din discursul celor din juriu; a fost amuzant pentru ca, initial, unul dintre ei a vorbit in germana si nu am inteles nimic, ma foiam pe scaun si ii intrebam pe colegii mei din echipa ce zice, mi se parea ca nu mai termina odata cu motivatia si asteptam traducerea in engleza. Am prins doar vreo 2 cuvinte, ceva cu “dialog” si ceva cu “musik” si tot intrebam in sala: “Ce zice? Cu dialog sau fara dialog?” :)) Pe scurt, stiu ca au mentionat tonul aparte, maniera de realizare și de narare a poveștii, punerea în scenă cu umor, lipsită de dialoguri și folosirea ironică a muzicii, mesajul urgent, spus din inimă al filmului despre o dragoste inacceptabilă în Europa rurală și repercursiunile ei.
CF: Cum ați lucrat tu și Ana Maria Gheorghe – co-scenarista – această poveste? Ați mai lucrat și alte scenarii împreună?
RS: Nu suntem la prima colaborare, am lucrat impreuna si la filmul anterior – BLACK FRIDAY.
Obisnuim sa ne intalnim de multe ori inainte de a ne apuca de un nou proiect si stam si discutam mai multe variante, idei, incercam sa ne stabilim o directie, pana cand pare ca se leaga povestea si atunci Ana incepe sa scrie. Am trecut prin diverse variante si etape pana sa ajungem la O NOAPTE IN TOKORIKI. In momentul in care ma apuc de decupaj cu Laurentiu (D.O.P.-ul filmului) reiau si mai modific anumite secvente, actiuni ale personajelor, gesturi.
CF: Spune-ne ceva despre proiectele tale din facultate și premiile obținute până acum.
RS: Inainte de O NOAPTE IN TOKORIKI am lucrat la BLACK FRIDAY – scurtmetrajul meu din anul I de masterat la UNATC – si la PLANTE PERENE – filmul de licenta.
BLACK FRIDAY a avut premiera mondiala la TIFF unde a si obtinut Premiul Zilelor Filmului Romanesc pentru Cel Mai Bun Scurtmetraj (ex aequo cu RAMONA); e un film la care am muncit foarte mult, poate cel mai mult, Cristi Dimitriu (editorul filmului) a lucrat cateva luni in After Effects ca sa stearga aerele conditionate si antenele de pe blocurile din Drumul Taberei, sa para ca suntem in anii ’80 in plina criza alimentara.
Dupa premiera de la TIFF a tot circulat prin festivaluri, de mentionat ar fi: Festivalul de Film de la San Sebastian, cel de la Brest sau cel din St Petersburg; a fost proiectat si in cadrul unor programe speciale in New York si in Montreal.
PLANTE PERENE este un film alb-negru – o parte pe 16 mm si o parte digital – care a avut premiera la Festivalul CinemaIubit in 2013 unde a obtinut Premiul Criticii, de altfel si primul premiu castigat. A fost selectionat apoi si in cadrul altor festivaluri de film precum cel de la Edinburgh si cel din St Petersburg.
CF: Unde s-a filmat O NOAPTE IN TOKOROKI? Cât de greu a fost să găsiți locațiile pentru exterioare și sala discotecii?
RS: E intrebarea pe care am primit-o cel mai des la Q&A-uri in Berlin; aproape toti cei care au vazut filmul au crezut ca Tokoriki e un sat din Romania si totul se petrece in discoteca locala.
Dar au avut parte de o surpriza atunci cand le-am spus ca am filmat in Bucuresti, intr-o sala dezafectata, o fosta intreprindere ce apartine de sediul Simtex S.A. Tatal meu m-a ajutat sa gasesc locatia, e foarte aproape de cartierul in care locuim; practic e o hala nefolosita pe care am amenajat-o de la zero, am pus cartoane la toate ferestrele si am acoperit cu perdele ca sa nu fim conditionati de exterior.
Cea de-a doua locatie a fost Comuna Perisoru din Calarasi unde am ajuns datorita lui Laurentiu; el e originar de acolo, iar familia lui ne-a ajutat sa gasim tot ceea ce lipsea pentru secventele de exterior, de la caruta cu cai la veranda anexata discotecii.
CF: Este de remarcat minuțiozitatea construirii spațiului și a costumelor. Adina Lupu semnează scenografia și costumele. Ce buget are un astfel de film de masterat? Cu ce buget ați compus credibila atmosferă a discotecii de provincie?
RS: O NOAPTE IN TOKORIKI este filmat pe pelicula 35mm color. Facultatea iti asigura 40 de minute. Bugetul pus la dispozitie pentru tot ce inseamna scenografie, figuratie, locatii, transport a fost de aproximativ 1800 Euro, suma careia i se adauga costurile peliculei si cele ce tin de post-productie, cheltuieli suportate tot de facultate. Am avut norocul sa obtinem locatia gratis, asa ca bugetul s-a impartit pe figuratie, transport si scenografie. Am umblat cu Adina prin toate halele de la Dragonul Rosu pentru diferite obiecte de recuzita, iar ce nu a gasit acolo, a comandat online.
CF: Cum se derulează producția unui astfel de film în cadrul UNATC?
RS: Se merge mult pe premisa “Eu centrez, eu dau cu capul” in sensul ca trebuie sa te ocupi aproape singur de tot; ai un coleg de la productie care te ajuta cu partea birocratica, dar uneori te poti afla in situatia de a te ocupa tot tu si de latura asta. Lucram cu o echipa restransa si se intampla sa nu gasesti colegi care sa-ti vina ca asistenti de regie sau pentru priza directa; tin minte ca la BLACK FRIDAY am avut vreo 3 zile de filmare in care nu am gasit pe nimeni disponibil sa vina sa ia sunet.
CF: Impresionante sunt numărul, varietatea și mesajele melodiilor folosite în film. Cine a făcut alegerile? O treabă excepţională a făcut Victor Miu care semnează și sunetul și mixajul. Cum i-ați convins pe interpreți să vă cesioneze drepturile pentru film?
RS: Aveam piesele in cap inca dinainte de a fi gata scenariul, am ascultat pe repeat numai muzica din perioada anilor 2000 timp de cateva luni; pe masura ce avansa proiectul, mi-a fost si mai usor sa fac selectia si sa pastrez doar melodiile care punctau ceva in contextul povestii. A fost amuzant la filmare pentru ca lasam muzica doar la repetitii, la actiune trebuia oprita, iar actorii si figuratia incercau sa pastreze ritmul miscarilor in timp ce fundalul sonor era asigurat de fosnetul hainelor si de tropaitul picioarelor.
CF: Cum ți se pare cinematografia din România?
RS: Probabil ca “in plina ascensiune” e raspunsul pe care ne dorim sa-l auzim; dar problema cinematografelor inchise – faptul ca mai functioneaza doar cateva, restul fiind vândute, închiriate sau prea degradate pentru a mai putea fi folosite – si cea a finanţării legată de modul în care statul înţelege să stimuleze şi să promoveze cinematografia nu fac decat sa contrazica raspunsul.
CF: Ce îi lipsește filmului românesc?
RS: Cred că varietatea genurilor si indrazneala stilistica.
CF: De ce ai vrut să faci regie de film?
RS: A pornit ca o provocare; am terminat un liceu cu profil real, mate-fizica intensiv si toata familia se astepta sa urmez o facultate apropiata ca domeniu. Pe la sfarsitul clasei a XI-a mi s-a nazarit ca vreau altceva, ceva suficient de divers si complex cat sa-mi satisfaca firea capricioasa, cu alte cuvinte: o meserie de care sa nu ma plictisesc.
CF: Filmele căror regizori le urmărești cu interes?
RS: Primul care imi vine acum in minte e Roy Andersson, am vazut cam tot ce a facut, inclusiv o mare parte din reclame. Am fost foarte dezamagita ca nu am mai prins bilet la workshop-ul tinut de D.O.P-ul filmului la Berlin, mai ales dupa ce am aflat ca Roy Andersson a fost invitatul surpriza la sfarsitul workshop-ului. Imi plac si Bruno Dumont, Ulrich Seidl, Aki Kaurismäki.
CF: Vorbește puțin despre generația ta. Pot fi vârfuri care ar putea contribui la o cinematografie românească variată, valoroasă și care să convingă publicul să vadă film românesc?
RS: Mi-e greu sa raspund, n-as sti sa dau un pronostic; cred ca e prea devreme sa vorbesc despre asta.
CF: Ce urmări pozitive crezi că poate avea sau ai vrea să aibă premiul de la Berlin?
RS: Cred ca un astfel de premiu aduce multa vizibilitate pentru un regizor atat in tara cat si in afara; conteaza atunci cand ai un proiect nou si vrei sa aplici la CNC, e mai simplu daca ai deja un punctaj si iti faciliteaza intr-o oarecare masura contactul cu diverse case de productie.
CF: La ce lucrezi acum?
RS: Acum intentionez sa ma apuc de un alt scurtmetraj si mai vedem pe parcurs cum decurg lucrurile.
CF: Unde se poate vedea O NOAPTE IN TOKORIKI?
RS: Înca nu a avut premiera in tara; o sa postez pe pagina de facebook a filmului datele proiectiilor in momentul in care se anunta oficial o selectie.
O noapte în Tokoriki e construit în jurul petrecerii de majorat a Geaninei. Se lasă seara și e agitație mare în Tokoriki, discoteca din sat. Luminile de neon se aprindla geam, sala este decorată cu baloane, părinții Geaninei își ocupă regulamentar locurile la masă, DJ-ul comunei își pregătește playlist-ul cu hituri, iar Geanina își așteaptă invitații. Curând, discoteca se animă iar tinerii se dezlănțuie pe ringul de dans. Însă Alin pare preocupat de ceva..ochii îi sclipesc de fiecare dată când întâlnește privirea Geaninei, lucru care nu trece neobservat de prietenul ei. În final Geanina va avea parte de o mare surpriză, pe care nimeni nu o va uita prea curând.
Distribuția filmului este formată din Cristian Priboi (un tânăr rrom care a studiat timp de doi ani la UNATC. Deși acum a ales o altă profesie, actoria a rămas prima lui dragoste), Cristian Bota (a jucat în mai multe scurtmetraje ale UNATC și în câteva filme pentru Hallmark Channel. Primul său rol principal. în filmul Poarta albă, i-a adus o nominalizare la Premiul Gopo pentru Tânără Speranță 2015) și Iulia Ciochină (a absolvit în 2015 masteratul la UNATC și s-a remarcat, printre altele, în producțiile Comoara în regia lui Corneliu Porumboiu și Lumea e a mea, în regia lui Nicolae Constantin Tănase. De asemenea, a fost selectată pentru Programul Berlinale Talent Campus 2016). Acestora li se alătură şi Andrei Ciopec, Costi Apostol, Adrian Loghin şi Tudor Morar.
Din echipa de producție fac parte Laurențiu Răducanu – director de imagine (a absolvit Masteratul în Arta imaginii de film la UNATC și a fost director de imagine pentru mai multe scurtmetraje premiate, inclusiv Plante perene și Black Friday), Ana Maria Gheorghe – scenarist (a scris trei scenarii pentru lungmetraje și scenarii pentru câteva scurtmetraje premiate. În prezent este doctorand și asistent universitar la UNATC), Adina Lupu – scenograf (a absolvit Masteratul în scenografie la UNATC și a lucrat pentru câteva scurtmetraje distinse cu premii, printre care Plante perene și Black Friday), Victor Miu – sunet (a lucrat la mai multe filme de scurt și lung metraj cu diferiți regizori de prestigiu din România, cum ar fi Marian Crișan și Adrian Sitaru. A absolvit în 2015 Masteratul în Arta Sunetului de film la UNATC).
Facebook
Google+
YouTube
RSS