Radu Jude: E important ca tinerii cineaști să aibă mai ușor ocazia să debuteze în lung-metraj

Foto: Silviu Gheție

CinemaFrame: Filmul – poveste sau felie de viață?

Radu Jude: Esența unui film poate fi alcătuită din foarte multe lucruri; definițiile propuse de dvs. sunt posibile, desigur, dar extrem de limitate.

CinemaFrame: Filme care au făcut remarcată, de-a lungul timpului, cinematografia românească peste hotare.

Radu Jude: De-a lungul timpului? Nu știu. Un istoric de film vă poate răspunde mai bine. Tot ce vă pot spune e că, în realitate, privind lucrurile cu luciditate, putem spune că cinematografia română nu există pe plan internațional.Când ajung la vreun festival de film și discut cu diverse persoane (cu adevărat interesate de film), constat întotdeauna cu tristețe că, în afară de câteva fime recente (filmele importante ale așa-numitului „Nou Val”), nici un alt cineast nu e cu adevărat cunoscut. Poate, vag, Lucian Pintilie. E posibil ca situația asta să fie provocată de lipsa de acces a filmelor bune românești pe piețele internaționale în perioda comunistă sau, poate, pur și simplu, faptul că vin dintr-o cultură minoră („neantul valah” de care pomenea Cioran) reprezintă un handicap. Habar n-am, cert e că mi se pare foarte trist că cele câteva capodopere realizate de Pintilie, Daneliuc, Tatos sau Gulea sunt necunoscute în afara României (dar și la noi doar iubitorii de film le cunosc, nu și publicul larg).

CinemaFrame: Cel mai bun film pe care l-ai văzut în 2014 (românesc și străin).

Radu Jude: Nu văd așa multe filme recente. Din cele pe care le-am vazut, mi-au plăcut AL DOILEA JOC de Corneliu Porumboiu, TOTO ȘI SURORILE LUI de Alexandru Nanău, LA SAPIENZA de Eugene Green, WINTER SLEEP de Nuri Bilge Ceylan și LE DERNIER DES INJUSTES de Claude Lanzmann.

CinemaFrame: Cel mai așteptat film al anului 2015 (românesc și străin).

Radu Jude: Habar n-am. Nu știu ce filme vor apărea în 2015.

CinemaFrame: Top 5 al celor mai bune filme românești ale ultimilor 25 de ani.

Radu Jude:  Mă interesează mai degrabă gândirea unor cineaști decât operele în sine. Așa că i-aș menționa aici pe Lucian Pintilie, Andrei Ujică, Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu, Laurențiu Calciu, Dan Alexe, Cristi Iftime.

CinemaFrame: Cum s-a schimbat cinematograful românesc în ultimii 25 de ani?

Radu Jude: Lucrul cel mai important ține, cred, de accesul cineastilor mai tineri la fondurile de la CNC și de reformarea (fie și parțială) a acestei instituții. E de ajuns să vă uitați la filmele făcute în anii ’90 și să le comparați cu cele realizate după 2004. Sunt extrem de multe filme proaste finanțate de CNC și în ultimii ani, dar faptul că au debutat destul de multi cineaști tineri și faptul că s-au făcut o serie de filme care au avut succes dovedește existența unei minime schimbări.

CinemaFrame: Ce înseamnă industrie cinematografică? Cum se poate defini/descrie  activitatea cinematografică din România?

Radu Jude: Cred că industria cinematografică presupune o funcționare pe baze pur capitaliste: bani privați investiți în această activitate și profit obținut la final. O asemenea industrie nu există în România (nici în restul Europei, cu câteva excepții) și, personal, nici nu mă interesează. E de ajuns să ne uitam la ceea ce funcționează pe piața de televiziune (telenovele, reclame etc.) ca să înțelegem în ce fel ar putea arată o eventuală industrie cinematografică românescă. În România, activitatea cinematografică funcționează – ca în mai toată Europa – cu ajutorul unor surse publice de finanțare. Așa cum funcționează și teatrele, filarmonicile, muzeele, opera etc. Aș menționa, totuși, că există din ce în ce mai multe filme făcute cu bugete foarte mici, în regim independent, fără apelul la bani publici. E un lucru îmbucurător, dovedește existența unui interes real pentru film; normal ar fi ca toți cei care fac filme bune în regim independent să fie sustinuți apoi de CNC sau de Ministerul Culturii. Sper să se schimbe câte ceva și în critica și teoria de film din România. Primii pași au fost făcuți, Andrei Rus conduce o revistă studențească extraordinara, „Film Menu” (filmmenu.wordpress.com), Andrei Gorzo și Andrei State au editat o carte („Politicile filmului”) care merită discutată serios…

CinemaFrame: Aspecte prioritare de rezolvat pentru dezvoltarea cinematografiei românești.

Radu Jude: În continuare CNC-ul finanțează filme proaste, filme care nu au nici public, nici succes de critică, nici succes în festivalurile internaționale și care nu sunt distribuite pe nicăieri. Cred că ăsta e primul lucru care trebuie rezolvat, la care aș adăuga că e important ca tinerii cineaști să aibă mai ușor ocazia să debuteze în lung-metraj. În rest, e nevoie de un masiv program de educație cinematografică  a publicului larg (dar cum educația a fost batjocorită de toate guvernele din ultimii ani, nu cred că se poate schimba ceva decât pe termen lung) și e nevoie ca Arhiva de film  (mai bine zis, arhivele) sa fie reformată din temelii. E inadmisibil că filmele vechi sunt ținute în condiții dezastruoase, cele noi nici nu sunt arhivate, iar publicul larg nu are acces la conținutul arhivelor. Franța are mare parte din arhivă scanată și disponibilă online, de exemplu, cred că e esențial să se întâmple și la noi asta. E absurd, există enorm de multe filme românești vechi (documentare, mai ales, dar și filme de ficțiune) care nu sunt deloc disponibile: nici pe dvd, nici online, nici la televiziuni…

---

 

RADU JUDE (Regizor)

Premii

Alexandra (2006) 

• Premiu Special la Cottbus Film Festival of Young East European Cinema în 2008

Lampa cu căciula (2006) 

• Cel mai bun scurtmetraj la Almería International Short Film Festival în 2007
• Premiul special al juriului la Aspen Shortsfest în 2007
• Premiul juriului internațional la Encounters International Film Festival în 2007
• Premiul cel mare pentru scurtmetraj la Indie Lisboa International Independent Film Festival în 2007
• Narrative Short la Bilbao International Festival of Documentary and Short Films în 2006
• Premiul pentru scurmetraje la Cinema Jove – Valencia International Film Festival în 2007
• Narrative short la Cottbus Film Festival of Young East European Cinema în 2006
• Cel mai bun film de ficțiune la Cracow Film Festival în 2007
• Cel mai bun scurtmetraj la Hamburg International Short Film Festival în 2007
• Cel mai bun scurtmetraj la Huesca Film Festival în 2007
• Cel mai bun scurtmetraj la Los Angeles Film Festival în 2007
• Premiul pentru scurmetraje la Montpellier Mediterranean Film Festival în 2006
• Narrative short la San Francisco International Film Festival în 2007
• Premiul pentru film internațional la Sundance Film Festival în 2007
• Cel mai bun scurtmetraj la Uppsala International Short Film Festival în 2007

Cea mai fericită fată din lume (2009) 

• Premiul FIPRESCI la Indie Lisboa International Independent Film Festival în 2009
• Premiul FIPRESCI la Sofia International Film Festival în 2009
• Premiul Forum la Berlin International Film Festival în 2009
• Cel mai bun film la Palic Film Festival în 2009

Toată lumea din familia noastră (2012) 

• Premiul Gopo pentru Cel mai bun film (lungmetraj), Cel mai bun regizor (lungmetraj), Cel mai bun scenariu de lungmetraj ficţiune la Premiile Gopo în 2013
• Cel mai bun regizor la Art Film Festival în 2012
• Best Narrative Feature la Philadelphia Film Festival în 2012
• Cel mai bun film la Sarajevo Film Festival în 2012

O umbră de nor (2013) 

• Cel mai bun scurtmetraj la Premiile Gopo în 2014

Trece și prin perete (2014) 

• Premiul Illy – mențiune specială la Cannes Film Festival în 2014